M-am uitat azi la “Into the wild” la recomandarea unor prieteni. Nu sunt cinefil, nu am rabdare sa ma uit la filme, insa la o mare parte din filmul asta m-am uitat si mi-a placut.
Filmul e inspirat din realitate, un tanar pe nume Christopher McCandless hotaraste sa scape de societate si sa se refugieze in natura. Calatorea mult si aiurea, nu a mai dat niciun semn familiei sau cunoscutilor iar finalul vietii sale a fost pe deoparte tragic, pe de alta parte remarcabil. A murit in cel mai bun loc in care poate muri un om, in natura.
Povestea lui si ideea de a se izola in natura, printre roci si animale, mi-a amintit de Grizzly man, omul care in incercarea de a fi in armonie cu ursii si de a demonstra ca e posibil sa traiasca printre ursi, a murit sfasiat de acestia (impreuna cu prietena sa care ii era tot timpul alaturi dar care nu aparea niciodata in cadru) - tot in Alaska.
Asemenea oameni merita respect, nu e nimic mai interesant si mai dificil decat curajul de a abandona viata cotidiana, monotona si a te refugia acolo unde toate isi au originea, in natura.
Era vorba ca dau detalii despre carnavalul florilor, ei bine, nu mai dau.
Maine voi merge la Nymphea Dance 2008 sa prind ceva interesant, sper sa este.
Am vorbit cu Mihai Barbu despre colaborarea mea cu Reuters, vedem la anu’, raman cu Mediafax Foto pana atunci.
Pentru cei care inca nu au inteles ce a fost cu postul anterior, e vorba de un obiectiv Canon 70-200 f/4 L USM.
Mi l-am comandat Luni si ieri a ajuns prin Fan Courier, dupa 48 ore de asteptare.
Canon 70-200 f/4 L USM e o lentila ce face parte din gama celor cu distanta focala variabila(zoom) intre 70 si 200. Diafragma 1:4 fara IS e cea mai ieftina dintre cele 4 obiective 70-200 (f/4, f/4 IS, f/2.8, f/2.8 IS), e probabil chiar cel mai ieftin obiectiv Luxury de la Canon - insa nu pot spune acest lucru si despre calitatea fotografiilor facute cu obiectivu’ asta.
Nu am ramas impresionat de tonul culorilor sau de sharpness, e un obiectiv L si e normal sa fie asa.
Pe strada sunt remarcat prea usor si lumea se uita cam ciudat atunci cand mergi cu un tun alb. Sper sa ma iubeste femeile.
Acum cateva saptamani am simtit lipsa unui teleobiectiv cand am facut niste poze pentru revista lui Flavius Bunoiu, Business News.
Obiectivul a costat undeva la 800$, insa cred ca asta e cel mai putin important.
A intrat Soarele in Leu.
Pana pe la jumatatea lunii August se vor incarna spirite nobile ori pline de egoism.
Bucurati-va de aceasta perioada si fructificati iubirea solara.
Cu Marte si Saturn in Fecioara veti fi ghidati de intelepciunea entitatilor ce-mi sunt sore.
Invata sa nu-ti mai pese.
In majoritatea conferintelor sale, Osho vorbea despre actiune si reactiune, despre cauza si efect.
In opinia lui Osho, oamenii care reactionau stimulilor exteriori erau oameni adormiti, oameni care nu isi constientizau existenta, oameni care sunt usor de controlat, manipulat.
Un om adormit (cazut in somnul vietii) e acela caruia daca ii spui ca e prost va reactiona si iti va spune ca si tu esti prost, ori te va lovi.
Inteleptii ii remarci dupa atitudinea pacifista, orice le-ai face, orice le-ai zice, nu vei gasi reactie din partea lor, iti vor rade in fata si vei cadea la pamant cu orgoliul secerat. Ce e mai dureros decat sa ti se rada in fata atunci cand astepti ca celalalt sa reactioneze si sa te pocneasca?
O multime de oameni zac inca adormiti in dormitorul vietii, acestia sunt oamenii de care trebuie sa ne ferim, sunt oameni variabili psihic si cu tendinte depresive in situatii critice (dureri mari sufletesti, accidente sau chiar moarte care se napustesc asupra lor ori asupra aprorpriatilor).
Un adormit va avea intotdeauna aceleasi principii, va fi acelasi om in fiecare zi - asta pana cand atinge starea de constienta si iese din mizeria randuita de societate.
Osho spunea despre el ca in fiecare clipa e un alt om.
E util pentru noi sa fim in fiecare clipa alti oameni? E util sa fim constienti de propria respiratie?
Cand am mers spre bucuresti erau 2, una mai batrana si alta mai tanara (asta e regula, exact ca si la pilotare). Aia mai tanara era foarte dulce, prietenoasa si avea o fata comerciala, era facuta pentru asa ceva. Pentru mine ramane un simbol al stewardesselor.
Pe avion mi-a fost rau, a avut grija de mine si mi-a oferit apa si o bombonica. Partea dura e ca eram imbracat in haine army iar eu stateam ca un copil nevinovat cu gura bagata intr-o punga de hartie si vomitam ca magaru’.
Seara, cand am venit, a fost o stewardessa si mai dulce. Avea ochii mari si sprancenele medii, nici subtiri, nici groase - o dulceata.
Statea cuminte pe scaunul ei atunci cand avionul a aterizat/decolat, ma uitam la ea tot timpul, god bless her face.
Nu mi-a placut engleza care o vorbeau master-stewardessele.
Am fost la Bucuresti si am rezolvat treburile.
Din pacate Tarom e o companie caruia nu ii pasa de clientii care fac rute interne. Am pornit cu 20 de minute mai tarziu la plecarea spre Bucuresti si cu 35 la plecarea din Bucuresti.
Evident, avionul a intarziat.
Cand am mers ne-am intalnit cu domnul Bolojan, a stat in fata noastra si a fost martor atunci cand mi-a fost rau de avion si mi-am dat matzele unei pungi.
Am pierdut vremea prin Bucuresti, m-am plimbat mult cu metroul si nu voi uita niciodata cuvantul “Distor”.
Pe avion, atat la dus cat si la intors, am vazut doua gagici simpatice.
Un om vicios e un om patat, e un om cu probleme la nivel psiho-mental. Unii fumeaza pentru a fi acceptati de ceilalti (cazul celor cu influente din Balanta), altii fumeaza pentru ca nu pot opri dorinta (cazul celor cu Neptun aspectat nasol).
Cel mai trist si mai dureros e sa mergi pe strada si sa iti vina fumul unui viciat in fata, sa il inspiri si sa simti duhoarea buna de nimic, ori chiar sa te urci intr-un taxi pe ploaie iar viciatul de la volan sa stea cu geamurile inchise si sa fumeze in timp ce transporta clientii la destinatie.
Viciul e un defect in fata mea, viciul celorlalti nu ma ajuta PE MINE sa traiesc in armonie cu natura. Poate ei intre ei se inteleg, insa viciul e viciu si isi are cauzele bine stabilite.
Nu veti intalni niciodata un om fericit, bucuros ca e in viata, iubit, care sa fumeze ori sa bea.
In fata mea, viciatii sunt inapoiatii societatii care nu pot sa depaseasca crizele emotionale care stau la baza viciului.
Ca sa lovesti cu pumnul nu ai nevoie de muschi.
Poti da o lovitura ucigatoare chiar daca esti subnutrit. Tot ce iti trebuie e antrenamentul.
Cand dai corect cu pumnul, adica il rasucesti si nu il dai prin exterior (fara sa te deplasezi), poti sparge o piatra. In afara de tehnica lovirii mai e o tehnica care o inveti inconstient la antrenamente, e tehnica luarii energiei din pamant.
Nu ati auzit de asta, nu?! :- ) Puterea loviturii depinde de PRIZA, trebuie sa ai priza la sol si sa stii sa tragi energia in asa fel incat atunci cand pumnul isi atinge tinta sa o elibereze pe toata.
La lovitura cu picioarele e la fel, energia are un drum mai scurt de parcurs, deci o lovitura de picior e mult mai puternica decat un pumn.
Am planuri mari, pentru ca ele sa se implineasca am nevoie de acei pasionati de astrologie si ocultism.
Daca credeti ca aveti tangente cu domeniile respective, va invit sa va inregistrati pentru a creea o comunitate.
