Ma citeste cineva?
Normal ca ma citeste. Ma citeste un intreg univers. Parerile, ideile si prostiile care imi vin mie in cap strabat universul pana la Demiurg.

Sunt sigur ca va este extraordinar de dor de mine. Nu am scris pentru ca nu am avut ce, probabil nu a trebuit sa scriu pana acum.
Ma intriga bucuria si fericirea acelor femei guvernate de uranus care prezinta astrograme la televizor. Nu as putea niciodata sa ajung atat de prietenos, de evoluat, de transformat incat sa zic “scumpa mea scumpa”. Exagerez, as putea ajunge cu ajutorul unor narcotice sau ceva Salvia. Intelectul meu e unul putred si se degradeaza pe zi ce trece, dupa cum bine vedeti. Incep sa nu mai stiu nimic, insa sunt privilegiat - las loc liber potentialelor cunostinte acaparate prin intermediul celor 12 simturi ale mele.

Mi-am luat de la “Varsatorul” o carte foarte veche(aparuta pe cand aveam eu 2 ani) scrisa de Aurel Popescu Balcesti. E vorba de “Enigma mortii si a vietii”. E o culegere de informatii din multe carti ce au adoptat o tinuta spirituala, morala. Din pacate e destul de subtire, insa calitatea informatiilor este de nereprosat.

Inspirati pe nas si expirati pe gura tot timpul. Veti trai mai mult, veti fi mai sanatosi si mai rezistenti.
E si un exceptional exercitiu de constientizare a existentei.

Constientizarea se face in corpul astral.