Iubesc stewardessele.

Cand am mers spre bucuresti erau 2, una mai batrana si alta mai tanara (asta e regula, exact ca si la pilotare). Aia mai tanara era foarte dulce, prietenoasa si avea o fata comerciala, era facuta pentru asa ceva. Pentru mine ramane un simbol al stewardesselor.
Pe avion mi-a fost rau, a avut grija de mine si mi-a oferit apa si o bombonica. Partea dura e ca eram imbracat in haine army iar eu stateam ca un copil nevinovat cu gura bagata intr-o punga de hartie si vomitam ca magaru’.

Seara, cand am venit, a fost o stewardessa si mai dulce. Avea ochii mari si sprancenele medii, nici subtiri, nici groase - o dulceata.
Statea cuminte pe scaunul ei atunci cand avionul a aterizat/decolat, ma uitam la ea tot timpul, god bless her face.

Nu mi-a placut engleza care o vorbeau master-stewardessele.