Suntem poluati pe toate planurile. De la poluarea intelectuala la poluarea luminoasa.
Nimic nu e mai nasol ca momentul cand vrei sa faci fotografii la cerul instelat si nu ti se vad stelele cu ochiul liber, pentru a sti cum sa te orientezi.

Am incercat in noaptea asta sa fac mai multe fotografii stelelor din constelatiile Andromeda si Lacerta, a trebuit sa improvizez un tub dintr-o coala A4 care sa-l pun pe obiectiv pentru a obtura lumina artificala provenita de la stalpul ce e aproape in dreptul geamului meu.

Am reusit sa fac mai multe fotografii la ISO >400 cu o expunere decenta (maxim 8 secunde) care nu face stelele sa para “miscate” datorita rotatiei pamantului in jurul propriei sale axe.
Te apuca o senzatie minunata cand reusesti sa vezi ceva ce ceilalti nu vad, cand vezi miile de stele prinse intr-un cadru expus 8 secunde, stele pe care cu ochiul liber nu ai cum sa le vezi.

^{click pe imagine pentru a vedea varianta full}

Sper ca la inceputul lui August sa am 70-200 f/4 pentru a patrunde in “adancurile apropiate” ale universului.
Daca mai stau pana la 4, cand rasare luna, poate o fotografiez.