Ne simti mai in siguranta atunci cand traversam un loc periculos noaptea si tinem mainile la piept ori in jurul inimii sau al gatului, ne simtim mai in siguranta cand tinem bratele incrucisate in fata unui inamic. Ei bine, ne simti mai in siguranta si atunci cand mintim si ne ducem mainile la gura inconstienti.

Corpul nostru comunica ceea ce noi nu vrem de fapt sa aratam. Asa cum exista ticuri ale limbajului non-verbal (sa iti duci mana la ceafa si sa te scarpini), asa pot exista si ticuri ale limbajului verbal care ne pot da usor de gol.
Unii folosesc excesiv “ma” sau “ba” pentru ca le e frica sa-si expuna emotiile, partea sensibila. Un limbaj fara “ma”-uri si “ba”-uri ar fi un limbaj prea siropos pentru un om care se vrea o bruta a rationalului.

Aveam perioade (si ma mai apuca si acum) cand foloseam “cum ar veni” atunci cand explicam cuiva, ceva. Il intalnesc la oamenii obisnuiti atunci cand explica si vor sa distraga atentia celuilalt fata de ei ori atunci cand au o imagine clara a rezultatului si incearca sa o trimita “pe alte cai” receptorului. Din pacate “cum ar veni” nu ne ajuta cu nimic, e o umplere de cuvinte care nu fac altceva decat sa lase impresia ca am vorbi si am sti mai multe, in opinia mea e un element al subiectivismului ce nu prea are legatura cu lumea obiectiva. “Ar veni” e la modul conditional-optativ, realitatea nu e optativa, ea e precisa.

Utilizarea formelor mai siropoase ale “ba” si “ma” sunt “bai” si “mai”, de obicei acestea sunt adresate persoanelor de sex feminin, i-ul acela dand o alura de romantism dureros. Individul doreste sa ascunda doar o parte din sensibilitate.