Suntem poluati pe toate planurile. De la poluarea intelectuala la poluarea luminoasa.
Nimic nu e mai nasol ca momentul cand vrei sa faci fotografii la cerul instelat si nu ti se vad stelele cu ochiul liber, pentru a sti cum sa te orientezi.

Am incercat in noaptea asta sa fac mai multe fotografii stelelor din constelatiile Andromeda si Lacerta, a trebuit sa improvizez un tub dintr-o coala A4 care sa-l pun pe obiectiv pentru a obtura lumina artificala provenita de la stalpul ce e aproape in dreptul geamului meu.

Am reusit sa fac mai multe fotografii la ISO >400 cu o expunere decenta (maxim 8 secunde) care nu face stelele sa para “miscate” datorita rotatiei pamantului in jurul propriei sale axe.
Te apuca o senzatie minunata cand reusesti sa vezi ceva ce ceilalti nu vad, cand vezi miile de stele prinse intr-un cadru expus 8 secunde, stele pe care cu ochiul liber nu ai cum sa le vezi.

^{click pe imagine pentru a vedea varianta full}

Sper ca la inceputul lui August sa am 70-200 f/4 pentru a patrunde in “adancurile apropiate” ale universului.
Daca mai stau pana la 4, cand rasare luna, poate o fotografiez.

E naspa sa ramai gravida la 11 ani cu unchiul tau.
E mai naspa cand parintii zic sa faci avort iar statul spune NU. E mai naspa ca daca faci avort iei o viata, o viata e mult mai importanta decat RUSINEA pe care aceasta ar putea-o crea in ochii celor profani.

Avorturi s-au facut si se vor face in continuare. N-are decat sa faca avort, va plati fiecare membru al familiei amarnic pentru inconstienta asta. Nu scapa nimeni de legile universului.

Am fost la meciul amical de polo Ungaria - Romania, asta in urma reclamei din Lotus, altfel nu stiam.

Am platit 10 lei pe bilet si am primit si aplaudatoare, niste chestii pe care le umflii si le lovesti una de alta. Am avut si camera la mine asa ca am facut poze.
Am simtit lipsa unui teleobiectiv. Mi-au facut pofta vreo 4 tipi ce aveau 70-200, unu din ei avea un teleobiectiv cu focala fixa, era, cred, un model mai vechi al 200mm sau 300mm.

A fost frumos, au fost multi fotografi si multe televiziuni. O televiziune din Ungaria si-a adus reflectoare.

Desi Ungaria e campioana olimpica la polo, Romania i-a facut fata.

toate pozele

Am aflat ca a murit Alex de la stari.ro

E normal sa moara cineva, insa nu e normal ca azi sa imi pun o intrebare la care sa-mi raspunda tocmai blogul lui Alex.

Mergeam pe tramvai si ascultam vocea robotului care prezenta urmatoarea statie, mi-a trecut prin minte un site care stiam ca are o voce de robot feminin si pentru limba romana, insa nu mi-l aminteam desi incercam din rasputeri. Pentru un moment am crezut ca vocea e a robotului respectiv.
Acum 2 minute aflu ca a murit Alex intr-un accident de masina, headerul blogului sau imi parea cunoscut, stiam ca a scris ceva care pointa spre mine, fapt ce a facut sa caut dupa “netics” pe blog. Am gasit postul “Text reader“, ia ghiciti la ce intrebare imi raspundea.. Ce subtil este destinul.

Ei bine, acum Alex s-a dus de la noi. In urma sa a ramas blogul care acum a capatat o greutate emotionala mult mai mare, e marcant sa citesti insemnarile unui om care tocmai a murit. Se pare ca ma citea.

Alex a murit intr-un accident rutier.

Nu mai gaseste omu’ o haina simpla.
As vrea sa imi iau pantaloni simpli albi sau negri care sa nu aiba niciun logo pe ei, niciun simbol, niciun desen, nicio dunga, nicio crapatura.

Daca totusi ne este dat sa gasim haine simple, formale, aflam ca ele costa foarrrrrteee muult. De ce? Pentru ca acele companii care fac haine urate compenseaza lipsa calitatii cu paiete, sclipici, lipici si alte tampenii care te fac de ras daca mergi la o expozitie de arta ori o intalnire cu oameni care au dezvoltat simtul penibilului.

Azi a avut loc o greva spontana facuta de soferii OTL. Transportul s-a reluat la ora 14.
La ora 13:30 eram in capat, statia era plina de oameni si niciun autobuz nu era prezent.

Presedintele sindicatului Transloc OTL este spitalizat in Austria cu grave probleme de sanatate, spitalizarea ii este platita de catre Corneliu Lupau. Presedintele din sindicat nu ar fi vrut ca soferii sa intre in greva, e o chestie de obraz fata de Corneliu Lupau.

Persoanele care vor putea face dovada ca in intervalul orar in care s-a desfasurat greva au circulat cu Taxi, vor fi despagubiti, conform Corneliu Lupau:

“Oamenii care şi-au plătit abonament, dar nu s-au putut folosi de el şi pot face dovada că au circulat cu taxiul vor fi despăgubiţi. Nu ştiu deocamdată cum, de la sindicat sau de la cei 40 de şoferi, nu mă interesează, dar lucrurile nu pot rămâne aşa”

Acum vine lovitura de gratie. Dau taximetristii de fiecare data bonuri? Ia cineva bonul de la taximetrist?

Scurt-metrajul este super facut. Combina puterea transmisa de emotii cu mesajul de a nu se lasa purtati de trendul de a consuma alcool.
Sunt cateva elemente video sugestibile: muzica si textul care mai apare din cand in cand, fara sa te astepti, pe ecran - “alcoolul nu te face mare”.

Frumos realizat insa daca e sa va luati dupa puterea mea de clarvedere, multi dintre acei tineri care dau interviu consuma alcool.

Cam asa arata celebra portiune chelita pe ascuns de Primaria Oradea.

Va amintesc ca Primaria Oradea a trimis pe data de 1 Mai mai multi muncitori pentru a taia si sapa zona din fata Bisericii cu Luna. De ce au mers pe 1 Mai?
In speranta ca activisti ai biodiversitatii (daca pot sa le zic asa) care sunt impotriva oricarui ordin de modernizare a spatiilor verzi(adica taierea copacilor si plantarea florilor ori blocurilor de betoane) ar fi la iarba verde, insa nu erau - fapt ce a dus la declansarea unui scandal care ulterior a fost mediatizat. Acum tablitele cu descrierea proiectului sunt vandalizate.

Seara ce tocmai a trecut a fost una din acele seri in care nu am cu cine merge afara. In astfel de seri prefer sa ma duc in zone pe care le iubesc si pe care le respect din copilarie - in gara. Imi plac sinele, trenurile si garile atat de mult incat as fi in stare sa recunosc ca unul din visele mele din copilarie era sa fiu mecanic pe locomotiva.

Era foarte tare cand eram mic, calatoream destul de mult cu trenul, mai ales atunci cand mergeam la mare si, desi nu puteam, incercam totusi sa stau treaz noaptea si sa privesc pe geam. Imi aduc aminte cu exactitate diminetile racoroase de vara cand calatoream cu trenul si ieseam pe holul ingust, eram pe langa Bucuresti, insa de acolo pana la mare timpul trecea foarte repede. Culturile de floarea soarelui erau imediat observate cand treceam zona Fetesti-Cernavoda, zona in care era de admirat si frumusetea arhitecturala a podurilor, dar eu nu imi amintesc decat ca mergeam mai mult timp pe un pod lung.

Mi-am luat produsele care ma vor omori intr-o zi, de la McDonald’s, si m-am dus in gara. Am mai povestit de serile mele pierdute prin gara si cand aveam bynetics.
Mancam linistit pe una din multiplele banci jegoase, calatorii din trenul personal Cluj Napoca - Oradea tocmai coboreau si se uitau, cred, ciudat la mine. Mancam ca un slab infometat cei 3 hamburgeri, o portie mare de cartofi si un lipton mare.

Ah da, voi stiati ca atungi cand trenul ajunge la capatul liniei este verificat de 5 oameni care, paradoxal, fac vreo 3 ture dintr-un capat in celalalt al trenului doar ca sa inchida toate geamurile, sa verifice daca nu au ramas oameni in compartimente, sa se uite daca sunt mizerii pe jos, sa curete pe jos, sa inchida usile?
Eu n-am stiut, credeam ca asta trebuie sa se intample in depou, nu in gara, sub ochii copiilor care stau cuminti pe banca si-si mananca hamburgerii fericiti.

Nu pot sa inteleg rostul gardurilor de separatie dintre liniile de tramvai din statia de la gara mare. Chiar trebuie sa ma cracesc tot timpul ca sa trec dintr-o parte intr-alta atunci cand vine un tramvai?

De fiecare data cand am circulat cu tramvaiul 44, in drumul sau spre depou - caci de fapt tramvaiul 44 face tura Borsului, am intalnit oameni beti sau drogati.

Am pierdut legatura cu noul tramvai, nu m-am mai dat cu el de cateva zile. As vrea sa ma dau iar, asta pentru a-i verifica conditia.

Revenind la gara. Mi-am mancat ce aveam de mancat si apoi mi-am consumat 25 de minute din viata vorbind cu o buna iubita de a mea la telefon. Felinarele imi faceau cu ochiul din departarile depoului.
Daca in timp ce eram in gara, si vorbeam la telefon, cerul era senin si se zareau marile stele din constelatia Orion, cand am parcurs celebra distanta Cantemir-Velenta, parca cerul nu mai era atat de fericit - “Am stat si m-am gandit, oi fi eu de vina? Ba, dar eu nu am nimic, cum sa fiu eu?”. Sec, insa totul va deveni suculent cand imaginatia voastra va calatori dincolo de gardul de beton care-i separa pe bine-dispusii ce cantau “Pusca si cureaua lata” de mine. M-am oprit si am sarit, poate-poate reusesc sa-i vad. Dar nu.. nu i-am vazut, in schimb m-a vazut pe mine un batran care era la 25 de metri in fata. Avea o caciula alba in cap si parea ca merge spre casa, cand am trecut pe langa el s-a oprit si s-a uitat mai atent la mine. Mersul meu de smecher cu pasi mari si grabiti era prea rapid pentru inelul sau de focus, astfel m-am pierdut in profunzimea de camp.

M-am ferit de boul care mai apoi nu a semnalizat cand a schimbat directia de mers, avea numar de Romania. Un alt tip - singur in masina - a trecut pe langa mine si a semnalizat intentia de schimbare a directiei de mers atunci cand a luat-o spre dreapta, asta avea numar de Franta, dar nicio sansa sa fie Francez. Daca era Francez, ce sa caute el in Velenta?

Am ajuns acasa. M-am enervat iar pe gunoiul asta de monitor. Niciodata nu se porneste din prima, cred ca trebuie sa tot apas pe buton de 20 de ori (e o problema la tubul catodic presupun, daca e careva cu electronica si a ajuns la randul asta il rog sa-mi dea niste sfaturi - adica unde sa-l lovesc si cat de tare, ca sa-si revina) pana sa pocneasca de tot.

Am intrat iar pe “mess”, pe cele 2 forumuri pe care activez in prezent, pe pagina de statistici a traficului meu, pe mail si am deschis programul de astrograme(asta e tot timpul deschis, ce tare! acum constientizez pentru prima data obiceiul asta. mi-e frica sa nu dispara acum).

M-am prostit iar si m-am apucat de administrat servere de Counter-Strike, asta pentru atunci cand ma trezesc si nu am cu cine socializa.