jurnal de tramvai
Mai am putin si schimb denumirea blogului in “jurnal de tramvai”.
M-am plimbat azi iar cu tramvaiul, mai mult ca zilele trecute. Oamenii par incantati, la fel si copiii mici, copii care mai nou nu mai alearga si nu se mai joaca ci.. vor cu tramvaiul. Fiecare copil care vedea tramvaiul era foarte fericit si exclama ceva de genu “uau, ce tare-i..”.
Oradenii nu s-au obisnuit inca cu sistemul de deschidere “la cerere” a usilor. M-am jucat de-a eroul si am deschis usile de doua ori unor batrani care deja-si puneau mainile in cap ca nu au reusit sa urce la timp. Ce bine ca am scapat de taranii care iti inchideau usa in nas dupa ce fugeai 50 de metri sa prinzi tramvaiul…
Multi oameni nu stiu ca e pe gratis DEOCAMDATA cu tramvaiul nou, o fi si din cauza ca vad compostorul ala mare de bilete cu care a venit dotat tramvaiul din Viena.
Cand am urcat pentru prima data azi, se simtea un miros de grajd. A trecut dupa ce am deschis geamul, sper sa nu se fi stricat aerul conditionat.
Bancile alea din brad foarte slab de prin statii deja incep sa se rupa. Am facut poza la una azi, dar nu se intelege mare lucru, fiind facuta cu obiectivu de 50mm din tramvai, nu am prins un unghi foarte bun.
Mai jos aveti reactiile oamenilor la vederea ULF-ului.
