Imi place sa ma plimb cu tramvaiul, de fapt imi place sa ma plimb cu orice. Cand zic plimbare ma refer la calauzirea pasilor spre nicaieri, ma duc pe unde ma duce spiritu’.
Azi mi s-a intamplat de 2 ori sa mi se inchida usa in nas la tramvai. Prima data a fost in Nufarul langa bisericuta, tramvaiul era in statie iar eu mai aveam vreo 7 secunde la semafor, trec repede pe rosu si fug sa prind tramvaiul, la 1 metru de mine vad ca se sting beculetele verzi de la buton si tramvaiul porneste. M-am uitat in oglinda vatmanului si am mimat o injuratura, bucurie mare - tramvaiul s-a oprit si am putut sa-mi deschid usa.

Am mers aiurea prin centru. Dupa ce mi-am terminat treburile, m-am dus in parcul 1 Decembrie sa intru in cadrele de la nunti. Am vazut vreo 5 mirese, evident - nu ma interesau nuntile ci aparatura foto. Toti taranii fac azi poze de nunta. Am vazut un tip care tragea cu canon + 17-85 f/4-5.6, m-am scarbit, altul tragea cu un Hasselblad, o femeie cu un Canon 400D (asta m-a uns pe suflet, nu exista mai mare deliciu decat sa vezi o femeie interesata de fotografie) si nu stiu ce obiectiv (am vazut-o de la distanta).

Toti fotografii aveau bliturile puse si trageau cu ele. Multi se vor intreba “pentru ce dracu au tras cu blit daca afara era soare?”. Pentru intrebarea asta exista doua raspunsuri pentru doua categorii de fotografi, primul raspuns e “pentru ca e dobitoc si nu stie sa opreasca blitul” iar celalalt e “pentru ca se fac umbre puternice si nu au nevoie de asa ceva in fotografii”.

La un moment dat vin sa stea pe banca (de langa cea pe care stateam eu) un barbat cu o femeie. Amandoi peste 50 de ani.
- “Lab*rii. Piz/a mamii lor, baga-si-ar p4la in mama lor de l8b7gii, cum au scris bancile astea”

//Trec 2 minute si apare o cersetoare.//

- “Domnu, dati si mie un leu”
- “Du-te ma la ma-ta! Uite ma, de mici invata tiganii astia sa nu munceasca.”

M-a apucat rasul, prima data cand a zis de scrisul bancilor am crezut ca se refera la mine, volumul a fost asa de bine potrivit incat parca ar fi vrut sa aud si eu.

Nu am mai fost de mult la o nunta. Dorul de “grăitori” mi-a mai fost alinat azi cand am vazut un batran tare focos ca flutura o sticla de palinca cu steagul romaniei pe ea, stiti - asa e traditia la noi. Am observat ca, in general, graitorii astia nu au o limita a penibilului. Se screm din rasputeri ca sa scoata o gluma buna, dar nu stiu cum se face ca fiecare gluma a lor e atat de proasta incat nici daca m-ati bate n-as putea rade.

Stateam cuminte in spatele statuii din parcul 1 Decembrie si ma uitam la un grup de nuntasi care isi faceau poze de grup pe scarile statuii. E un gest frumos care te unge pe suflet daca iti imaginezi ca ei isi fac poza acolo pentru a-si arata mandria de a fi romani, dar nu cred ca e asta motivul. Motivul real pentru care fotografii de nunta aleg sa le faca poze acolo, e pentru ca sunt trepte si se poate face o poza de grup in care sa se vada fiecare.
Am ras cand l-am auzit pe fotograf spunand “cine nu ma vede sa ridice mana” sau “ca sa apareti in poza trebuie sa ma vedeti pe mine“.
La un moment dat s-a trezit o doamna blonda, tanara si slabuta, sa ii arate altui nuntas ceva ce era tocmai in directia in care ma aflam si eu. M-am trezit ca se intorc brusc 5-6 nuntasi si se uita la mine. Nu stiu daca s-au uitat LA sau PE LANGA mine, dar mi-a fost stirbita integritatea sociala si mi-a fost perforata aura energetica de privile lor electrice.

A doua oara cand mi s-a inchis usa in fata a fost dupa ce am plecat din parcul 1 Decembrie. Am vazut ca tramvaiul intra in statie si am inceput sa fug dupa el. E adevarat, eram plin cu mancare - azi a fost o zi pozitiva, am avut bani si mi-am luat toate prostiile, asa se intampla de obicei cand pun mana pe bani. Nu imi fac griji, ei se vor termina in curand.
Cred ca era tot acelasi tramvai si tot acelasi vatman. Mai aveam 5 metri pana la tramvai si fugeam cu viteza maxima admisa de blugi, eram la limita de roadere intre picioare a lor, degeaba.. usile s-au inchis si dobitocul a pornit din statia “Piata intai Decembrie doi”, am zis ca fug ca poate-l ajung in statia “Piata intai Decembrie unu”. Am fugit ca o iapa in blugi, am ajuns la chioscurile din parc dar nu am mai sarit printre oamenii de acolo ca sa ma fac iar de rahat cand imi priveaza stimatul domn vatman posibilitatea de a deschide usile.

Dupa cum stiti, puterea gandului meu este extraordinar de puternica asa ca am venit inapoi tot cu un Siemens ULF dupa 1 minut de asteptare.
Cand mergeam spre Nufaru am dat ordin mental ca vreau sa ma duc cu “tramvaiu’ nou”, ala l-am si prins - vezi faza cu inchisu usilor la semafor.

Seara teii miros foarte frumos, mai ales daca sunt uzi. E o placere sa vii noaptea la 12 acasa si sa simti mirosul de tei. Acum imi aduc aminte de vremurile cand imi descoperisem drumul spiritual, ma plimbam tot asa hai-hui si meditam la lumea spirituala. Cu timpul am capatat o maturizare spirituala si cunostinte suplimentare care mi-au temperat avantul, facand ca totul sa para acum ceva banal.

Cand fugeam era sa dau peste niste nuntasi care tocmai ieseau din parc, a trebuit sa o iau mai moale si sa fac slalom cu ei.