Invata sa nu-ti mai pese.
In majoritatea conferintelor sale, Osho vorbea despre actiune si reactiune, despre cauza si efect.

In opinia lui Osho, oamenii care reactionau stimulilor exteriori erau oameni adormiti, oameni care nu isi constientizau existenta, oameni care sunt usor de controlat, manipulat.
Un om adormit (cazut in somnul vietii) e acela caruia daca ii spui ca e prost va reactiona si iti va spune ca si tu esti prost, ori te va lovi.

Inteleptii ii remarci dupa atitudinea pacifista, orice le-ai face, orice le-ai zice, nu vei gasi reactie din partea lor, iti vor rade in fata si vei cadea la pamant cu orgoliul secerat. Ce e mai dureros decat sa ti se rada in fata atunci cand astepti ca celalalt sa reactioneze si sa te pocneasca?

O multime de oameni zac inca adormiti in dormitorul vietii, acestia sunt oamenii de care trebuie sa ne ferim, sunt oameni variabili psihic si cu tendinte depresive in situatii critice (dureri mari sufletesti, accidente sau chiar moarte care se napustesc asupra lor ori asupra aprorpriatilor).
Un adormit va avea intotdeauna aceleasi principii, va fi acelasi om in fiecare zi - asta pana cand atinge starea de constienta si iese din mizeria randuita de societate.

Osho spunea despre el ca in fiecare clipa e un alt om.
E util pentru noi sa fim in fiecare clipa alti oameni? E util sa fim constienti de propria respiratie?

Simt nevoia sa fac copy/paste unui articol de pe blogul lui sky7, e vorba despre felul in care Osho vede si crede ca e iubirea. Tind sa ii dau dreptate, e posibil insa ca el sa nu fi spus tot iar diversitatea sa fie mult mai complexa de atat.

“Iubirea poate avea trei dimensiuni.

Una dintre ele este dependenta; este un lucru care se întâmpla majoritatii oamenilor. Sotul este dependent de sotie, sotia este dependenta de sot; se exploateaza unul pe celalalt, se domina unul pe celalalt, se poseda unul pe celalalt; fiecare îl reduce pe celalalt la un bun de consum. În lume, asa sta situatia în nouazeci si noua la suta din cazuri. Din cauza asta iubirea, care ar putea deschide portile paradisului, deschide portile iadului.

A doua posibilitate este iubirea dintre doua persoane independente. Asta se întâmpla rareori, si în cazul asta exista nefericire, pentru ca exista în permanenta conflict. Adaptarea nu e posibila, întrucât ambele persoane sunt foarte independente, nici una nu este dispusa sa accepte compromisuri, sa se adapteze dupa cealalta. Este imposibil de trait cu oameni precum pictorii, gânditorii, savantii, care traiesc într-un fel de independenta, cel putin în mintea lor. Ei dau libertate celuilalt, dar acea libertate seamana mai degraba cu indiferenta, dau senzatia ca nu le pasa de celalalt, ca celalalt nu conteaza pentru ei. Îsi lasa reciproc spatiu, nu se baga unul în sufletul celuilalt. Relatia pare sa fie doar de suprafata se tem sa patrunda mai adânc unul în sufletul celuilalt pentru ca sunt mai atasati de libertatea lor decât de iubire, si nu vor sa si-o compromita.

A treia posibilitate este interdependenta. Asta se întâmpla foarte rar, dar atunci când se întâmpla, pamântul devine un paradis. Numai atunci poate fi vorba de iubire, caci cele doua persoane sunt într-o sincronizare perfecta, de parca ar respira una pentru cealalta, de parca ar fi un suflet în doua corpuri.

Primele doua posibilitati nu sunt în realitate iubire, sunt doar aranjamente sociale, psihologice, biologice. A treia este ceva de ordin spiritual.”
sursa: sky7

Osho