Acum un an aveam un avant deosebit de a le spune si celorlalti filozofia mea de viata ori convingerile mele. A tinut cateva luni avantul ala, pana cand mi-am dat seama ca nu are rost sa incerc sa le deschid ochii celor din jur si sa ii las cu credintele pe care ei le au asupra vietii, mortii.
E drept, esti mult mai social si mai dornic de a-i invata pe ceilalti ceea ce stii tu atunci cand stii prea putin.

In timp acumulezi mai multe cunostinte si le fondezi pe o logica personala, aranjezi totul in asa fel incat sa iti fie cat mai logic si cat mai accesibil. Din pacate nu ai cum sa versi cunostinte in capul celorlalti cu palnia, atingi un moment al existentei cand constientizezi ca fiecare trebuie sa experimenteze ceea ce ai experimentat tu, dar fara sa intervii.

Acum voiam sa scriu despre legea atractiei/rezonantei, insa am gasit articole mult mai bune pe net(pe alte bloguri).
Spiritualitatea, filozofia orientala mai ales, se bazeaza pe niste legi universale. Legea cauzei si efectului, legea atractiei, legea iubirii universale etc.
Legea atractiei se refera la abilitatea unei persoane de a atrage in jurul sau ceea ce isi doreste, ori ceea ce nu isi doreste. Din fericire nu multi stiu de puterea gandului, asta facand ca zilnic sa intalnim oameni care sa se planga de tot felul de nimicuri care pot fi obtinute foarte usor cu putina constientizare.

Ma folosesc aproape zilnic de “abilitatea” aceasta si merge excelent.
Documentati-va si bucurati-va de toate nimicurile pe care le visati dar nu le-ati putea avea prea usor.