Perioada imediat urmatoare voi fi ghidat de forta conjunctiei marte-venus-saturn (tranzit-natal), nu va mirati daca voi avea o atitudine de gigolo sau de un ofticat care taie in carne vie femeile.
Nu e de la mine, e de la radiatiile cosmice, sorry.

Am vazut azi in McDonald’s Nufarul un travestit. Parea ok tipa dar era prea mare si prea groasa(!), e prea rafinata pentru gusturile mele grosiere.

Nu te baga in fata unui tip care-si asteapta constiincios randul la o casa din McDonald’s, asta mai ales daca are parul scurt si cu diferite simboluri pe lobii parietali (sau temporali?! in fine, partile laterale ale capului). S-ar putea sa te ameninte cu “bostanu”, afirmatii de genu’ “poate-ti dau un bostan” pot cutremura egourile nevinovate ale persoanelor interiorizate.

Am facut in seara asta iarasi poze la corpurile ceresti. Din pacate tot cu acelasi obiectiv de 50mm, tot cu acelasi ISO800 un pic cam noisy, dar din fericire sub cerul liber (cu totul!).
Am mers pe Peta (asta e un parau ce trece prin cartierul meu, de fapt e apa care vine din bazinele din Baile Felix) si l-am fotografiat pe Jupiter. Se vedea de parca ar fi Saturn (neavand posibilitatea de a-l apropia, caci foloseam un obiectiv FIX), adica parea sa aiba niste inele in jur datorita felului in care lumina trecea prin lentilele obiectivului.

Am fost la interviu cu Farfarello si Mircea Baniciu, din pacate nu am mai avut timp sa ma duc si la concertele lor (care incepeau la orele 20).

Suntem poluati pe toate planurile. De la poluarea intelectuala la poluarea luminoasa.
Nimic nu e mai nasol ca momentul cand vrei sa faci fotografii la cerul instelat si nu ti se vad stelele cu ochiul liber, pentru a sti cum sa te orientezi.

Am incercat in noaptea asta sa fac mai multe fotografii stelelor din constelatiile Andromeda si Lacerta, a trebuit sa improvizez un tub dintr-o coala A4 care sa-l pun pe obiectiv pentru a obtura lumina artificala provenita de la stalpul ce e aproape in dreptul geamului meu.

Am reusit sa fac mai multe fotografii la ISO >400 cu o expunere decenta (maxim 8 secunde) care nu face stelele sa para “miscate” datorita rotatiei pamantului in jurul propriei sale axe.
Te apuca o senzatie minunata cand reusesti sa vezi ceva ce ceilalti nu vad, cand vezi miile de stele prinse intr-un cadru expus 8 secunde, stele pe care cu ochiul liber nu ai cum sa le vezi.

^{click pe imagine pentru a vedea varianta full}

Sper ca la inceputul lui August sa am 70-200 f/4 pentru a patrunde in “adancurile apropiate” ale universului.
Daca mai stau pana la 4, cand rasare luna, poate o fotografiez.

Multi dintre romani nu sunt pregatiti sa primeasca acest stil original de fotografie:

© Anne Tudor

Pozele par socante, daunatoare. Suntem atat de ignoranti incat apreciem fiinta dupa vopseaua si praful care e pe ea, uitam sa ne uitam la frumusetea ochilor sau la perfectiunea buzelor.
E ceva ce nu vezi in fiecare zi, poate te ating mai mult decat fotografiile Anei Dumitrescu, probabil din cauza asta au starnit urmatoarele comentarii pe forumul Computer Games:

pozele acestea mi se par de a dreptul dezgustatoare, sunt de un prost gust, sincer nu stiu ce sa cred, prietenii tai stiu ca faci poze de genul sau chiar familia ta?
Cvlad sincer nici eu nu inteleg … e intre ceva misticism, satanism … emo ? dar nu cred ca e arta, probabil vrei sa devii make-up artist in filme horror ? nu stiu

Maica-ta stie ca faci si pui pozele astea pe forumuri cu mii de vizitatori sa te stie toata tara?
Incearca sa raspunzi sincer….

Acum cateva luni am nimerit pe google la o cautare de genu’ “cum sa iti cauti fotograf pentru nunta”, am gasit siteuri care explicau destul de bine lucrurile esentiale de stiut, insa simt nevoia sa completez.

Am vazut azi, Duminica, in parcul 1 Decembrie un tip ce facea poze unor miri cu un DSLR cu obiectiv din kit.
Tipul facea pozele cu blitul din aparat, nici vorba de blit extern.
Daca vreti sa va alegeti un fotograf de nunta asigurati-va ca are cel putin un blit extern, adica un blit mare(cu cat e mai mare cu atat e mai puternic) care se monteaza pe aparat. Blitul extern sustine creativitatea fotografului, niciodata un blit de aparat nu se va putea invarti 180 de grade pentru a face bounce cu peretii din jur (adica lumina sa nu bata direct pe subiect, ci sa fie reflectata de obiectele din jur, fapt ce va face ca lumina sa fie mai fina, atat de fina incat sa nu creeze umbre puternice, deranjante).
Cu 2 sau mai multe blituri externe, fotograful poate face ca lumina artificiala sa bata din mai multe unghiuri, un lucru bun atunci cand lumina solara creeaza umbre puternice ori atunci cand sursele de lumina lipsesc si e nevoie de iluminarea unor detalii din cadru.

Asigurati-va ca fotograful are cel putin 2 camere mari si negre, una de rezerva. Nu cred ca ar fi prea confortabil ca fotograful sa aiba o camera si aceea sa se strice. E bine sa fie una de rezerva. Cu cat camera e mai mare si mai grea, cu atat e mai buna (caci cu cat o camera e mai mare cu atat tehnologia din ea e mai avansata, o camera profesionala poate fi mare din cauza senzorului, procseoarelor de date si a carcasei de magneziu [care apara toate chichitele interne ale camerei atunci cand sufera socuri])

Asigurati-va ca fotograful are lentile tele, adica lentile pentru fotografiere de la distanta, si lentile wide, adica pentru fotografierea de grup. Daca lentilele sunt negre sau albe cu dungi rosii, marca Canon, atunci puteti avea incredere in munca acelui fotograf. Obiectivele cu dunga rosie sunt obiective Luxury (L), obiective scumpe ce au lentile facute din STICLA TRATATA, nu din plastic ordinar cum au celelalte obiective.
La obiectivele Nikkor (pentru aparatele Nikon) uitati-va dupa dunga aurie, lentilele sunt ca si L-urile de la Canon.

Intrebati cati fotografi sunt, pentru o nunta e recomandat sa fie cel putin doi fotografi. Unul care sa aiba o lentila tele si unul cu o lentila wide sau standard. Cel cu lentila tele va surprinde nunta dintr-o alta viziune (de la distanta), una reala, nuntasii fiind concentrati pe celalalt fotograf.

Nu va alegeti fotografi care filmeaza si fotografiaza in acelasi timp daca doriti rezultate calitative. Fotografierea si filmarea, chiar daca par ca-s asemanatoare, nu sunt si nu vor fi vreodata. Nu cred ca ar conveni cuiva ca mancarea sa-i fie preparata de tipul care spala wc-ul. Fotograful e fotograf, cameramanul e cameraman.

Cereti-i fotografului sa va arate portofoliul sau, sa va arate albume realizate de el pana atunci. Daca va plac fotografiile, colajele si restul de materiale multimedia si indeplineste o mare parte din conditiile de mai sus, bateti palma cu el. Nu veti regreta.

Imi place sa ma plimb cu tramvaiul, de fapt imi place sa ma plimb cu orice. Cand zic plimbare ma refer la calauzirea pasilor spre nicaieri, ma duc pe unde ma duce spiritu’.
Azi mi s-a intamplat de 2 ori sa mi se inchida usa in nas la tramvai. Prima data a fost in Nufarul langa bisericuta, tramvaiul era in statie iar eu mai aveam vreo 7 secunde la semafor, trec repede pe rosu si fug sa prind tramvaiul, la 1 metru de mine vad ca se sting beculetele verzi de la buton si tramvaiul porneste. M-am uitat in oglinda vatmanului si am mimat o injuratura, bucurie mare - tramvaiul s-a oprit si am putut sa-mi deschid usa.

Am mers aiurea prin centru. Dupa ce mi-am terminat treburile, m-am dus in parcul 1 Decembrie sa intru in cadrele de la nunti. Am vazut vreo 5 mirese, evident - nu ma interesau nuntile ci aparatura foto. Toti taranii fac azi poze de nunta. Am vazut un tip care tragea cu canon + 17-85 f/4-5.6, m-am scarbit, altul tragea cu un Hasselblad, o femeie cu un Canon 400D (asta m-a uns pe suflet, nu exista mai mare deliciu decat sa vezi o femeie interesata de fotografie) si nu stiu ce obiectiv (am vazut-o de la distanta).

Toti fotografii aveau bliturile puse si trageau cu ele. Multi se vor intreba “pentru ce dracu au tras cu blit daca afara era soare?”. Pentru intrebarea asta exista doua raspunsuri pentru doua categorii de fotografi, primul raspuns e “pentru ca e dobitoc si nu stie sa opreasca blitul” iar celalalt e “pentru ca se fac umbre puternice si nu au nevoie de asa ceva in fotografii”.

La un moment dat vin sa stea pe banca (de langa cea pe care stateam eu) un barbat cu o femeie. Amandoi peste 50 de ani.
- “Lab*rii. Piz/a mamii lor, baga-si-ar p4la in mama lor de l8b7gii, cum au scris bancile astea”

//Trec 2 minute si apare o cersetoare.//

- “Domnu, dati si mie un leu”
- “Du-te ma la ma-ta! Uite ma, de mici invata tiganii astia sa nu munceasca.”

M-a apucat rasul, prima data cand a zis de scrisul bancilor am crezut ca se refera la mine, volumul a fost asa de bine potrivit incat parca ar fi vrut sa aud si eu.

Nu am mai fost de mult la o nunta. Dorul de “grăitori” mi-a mai fost alinat azi cand am vazut un batran tare focos ca flutura o sticla de palinca cu steagul romaniei pe ea, stiti - asa e traditia la noi. Am observat ca, in general, graitorii astia nu au o limita a penibilului. Se screm din rasputeri ca sa scoata o gluma buna, dar nu stiu cum se face ca fiecare gluma a lor e atat de proasta incat nici daca m-ati bate n-as putea rade.

Stateam cuminte in spatele statuii din parcul 1 Decembrie si ma uitam la un grup de nuntasi care isi faceau poze de grup pe scarile statuii. E un gest frumos care te unge pe suflet daca iti imaginezi ca ei isi fac poza acolo pentru a-si arata mandria de a fi romani, dar nu cred ca e asta motivul. Motivul real pentru care fotografii de nunta aleg sa le faca poze acolo, e pentru ca sunt trepte si se poate face o poza de grup in care sa se vada fiecare.
Am ras cand l-am auzit pe fotograf spunand “cine nu ma vede sa ridice mana” sau “ca sa apareti in poza trebuie sa ma vedeti pe mine“.
La un moment dat s-a trezit o doamna blonda, tanara si slabuta, sa ii arate altui nuntas ceva ce era tocmai in directia in care ma aflam si eu. M-am trezit ca se intorc brusc 5-6 nuntasi si se uita la mine. Nu stiu daca s-au uitat LA sau PE LANGA mine, dar mi-a fost stirbita integritatea sociala si mi-a fost perforata aura energetica de privile lor electrice.

A doua oara cand mi s-a inchis usa in fata a fost dupa ce am plecat din parcul 1 Decembrie. Am vazut ca tramvaiul intra in statie si am inceput sa fug dupa el. E adevarat, eram plin cu mancare - azi a fost o zi pozitiva, am avut bani si mi-am luat toate prostiile, asa se intampla de obicei cand pun mana pe bani. Nu imi fac griji, ei se vor termina in curand.
Cred ca era tot acelasi tramvai si tot acelasi vatman. Mai aveam 5 metri pana la tramvai si fugeam cu viteza maxima admisa de blugi, eram la limita de roadere intre picioare a lor, degeaba.. usile s-au inchis si dobitocul a pornit din statia “Piata intai Decembrie doi”, am zis ca fug ca poate-l ajung in statia “Piata intai Decembrie unu”. Am fugit ca o iapa in blugi, am ajuns la chioscurile din parc dar nu am mai sarit printre oamenii de acolo ca sa ma fac iar de rahat cand imi priveaza stimatul domn vatman posibilitatea de a deschide usile.

Dupa cum stiti, puterea gandului meu este extraordinar de puternica asa ca am venit inapoi tot cu un Siemens ULF dupa 1 minut de asteptare.
Cand mergeam spre Nufaru am dat ordin mental ca vreau sa ma duc cu “tramvaiu’ nou”, ala l-am si prins - vezi faza cu inchisu usilor la semafor.

Seara teii miros foarte frumos, mai ales daca sunt uzi. E o placere sa vii noaptea la 12 acasa si sa simti mirosul de tei. Acum imi aduc aminte de vremurile cand imi descoperisem drumul spiritual, ma plimbam tot asa hai-hui si meditam la lumea spirituala. Cu timpul am capatat o maturizare spirituala si cunostinte suplimentare care mi-au temperat avantul, facand ca totul sa para acum ceva banal.

Cand fugeam era sa dau peste niste nuntasi care tocmai ieseau din parc, a trebuit sa o iau mai moale si sa fac slalom cu ei.

Fotografii recente.

Acolo e o pagina care de fiecare data cand voi face poze va fi diferita. Pozele care apar acum vor disparea atunci cand vor aparea altele mai noi care, desigur, merita sa apara acolo.

Am ajuns la stadion in jurul orei 22. Am trecut prin 7 filtre, la fiecare filtru am fost verificat atent, ghiozdanul din spate cu obiectivele si camera mi-a fost intors pe dos la primele 3 filtre, la al 4-lea m-am enervat si am insistat cu legitimatia de presa spunandu-le ca “am fost deja verificat”.

Locul care mi-a fost mie rezervat a fost in spatele portii din stanga (de la vederea tribunei oficiale). Acolo ma astepta trepiedul pus la dispozitie de UEFA. Erau in jur la 300 de fotografi rasfirati pe marginea terenului, in spatele portilor si in primele randuri din tribune. O mare parte din ei erau angajati Reuters, Sports Illustrated. Eu am mers ca reprezentat UEFA, practic am facut poze pentru UEFA, poze care apoi au fost vandute ziarelor care n-au apucat sa-si trimita foto-reporteri.

Eu am pozat cu un Canon EOS 5D si o lentila fixa de 600mm de la Canon. Lumina puternica de la reflectoare m-a ajutat enorm, am folosit un ISO400 cu diafragma deschisa undeva pe la f/4. Bokehul la f/4 si 600mm iese extraordinar (vezi poza cu Ronaldo).

Cand s-a marcat primul gol s-au declansat in jur la 2000 de cadre, laptopurile erau puse pe niste mese in spatele portilor. Transferul se facea wireless (pentru cei care aveau dispozitive) ori cu cititoare de carduri (pentru a putea fotografia pe un card secundar in timp ce se trimit fotografiile facute pana atunci spre centrul de procesare[in cazul meu catre UEFA]).

Multitudinea de camere foto si video m-a lasat cu gura cascata. Toate stadioanele pe care se joaca meciuri din EURO2008 au deasupra 2 camere telecomandate prinse pe un cablu foarte puternic - probabil v-au placut cadrele wide filmate de sus.

Spre deosebire de UEFA Champions League, aici nu se face pe schimb cu camerele de filmat de pe marginea terenului, sunt camere care se tin in brate, sunt foarte grele (undeva la 30-40 de kg) pentru a nu putea fi “miscate”, imaginea fiind astfel fluida.

Am fost invatati sa pastram un balans intre seriozitate si amuzament, astfel baietii ce se ocupau de partea video aveau si misiunea de a cauta si filma scene amuzante din tribuna. (la meciul Elvetia - Cehia a fost transmis timp de 15 secunde un tip din tribune care se scobea in nas)

Ma mai duc si la meciul Romania - Franta ca fotograf pentru UEFA si imi ajunge. E nevoie de multa munca desi exista o oarecare libertate de “exprimare fotografica”.

Umbla vorba prin culturile spiritiste cum ca entitatile spirituale ar putea fi fotografiate, ba mai mult, altii au o rubrica pe site unde oricine poate sa le trimita “poze cu spirite” in scopul publicarii lor.

Uneori prostia si lipsa cunostintelor tehnice combinate cu o aura mistica, spirituala, pot genera asa ceva.

Acele cerculete din fotografii NU SUNT SPIRITE, stiu - doare sa ti se spuna adevarul dupa tu ce ti-ai format o realitate in jurul acelei idei. Toate cerculetele care apar in poze nu sunt altceva decat particule de dimensiuni foarte mici care sunt intr-o continua extensie in mediul din jurul nostru. Ele apar rotunde si cu “nucleu” foarte spiritual datorita reflectiei luminii in praf (fie ca e in aer, pe lentila sau pe senzor). In fotografiile facute de Mircea Badea nu poate fi nici urma de spirit, acele cerculete nu sunt altceva decat picaturi de apa (sesizati umiditatea ridicata) flashuite (adica batute de blit, lumina reflectata).

Forma in care niste spirite pot aparea e data de praful din atmosfera ori de praful de pe senzor sau lentile. In cazul meu acele cerculete se vad din cauza prafului de pe senzor, e drept - se vede doar cand e cu blit, asta datorita reflectiei puternice a luminii din palma mea (vezi pozele mai jos).

Eu pot sa “fotografiez spirite” oricand intr-o incapere intunecata cu un blit dat la maxim si o sensibilitate ridicata la senzor (un ISO1600).

E un deliciu sa crezi ca te uiti la niste poze cu spirite, in unii chiar exista un ecou interior la asemenea actiuni (le creste nivelul de spiritualitate, se armonizeaza, zilele lor devin din ce in ce mai roz) - insa asta e doar datorita auto-sugestiei (inconstienta in acest caz). Spun de auto-sugestie pentru ca atunci cand avem impresia ca ne uitam la niste poze cu spirite (in cazul asta nu e vorba de “niste”, sunt sute de poze expuse pe siteul ala unde “apar spirite”) ne creste automat speranta, iubirea fata de tot ce inseamna viata, frica de Dumnezeu (iar in cazul celor mai deschisi la minte, frica de propriul ego). Din pacate aceste cerculete nu sunt spirite.

Un spirit nu e un cerculet inert ori un cerculet care face miscari simple ce ii place sa fie fotografiat.

E drept, exista si fotografii unde ai fi gata sa juri ca acele cerculete sunt spirite (cum este aceasta de exemplu, o fotografie de la o inmormantare), insa ar putea fi vorba de o simpla coincidenta (asta ar spune mintea mea rationala), desi parerea mea e ca nu exista coincidente, totul e bine calculat si are un rost, pana si acest “spirit” care iese din trupul fara viata.

Spiritele nu se vor materializa niciodata sub forma unor cerculete. Inteligenta le-ar permite mai mult de atat.

Pentru a va demonstra ca eu am spirite in camera clickuiti urmatoarele linkuri:
spirite 1
spirite 2

(ignorati decorul)

In seara asta i-am fotografiat pe Tudor Chirila si oamenii sai.
Mai multe fotografii gasiti aici.