Rudolf Steiner - Ierarhiile Spirituale

cartea in format electronic

Umbla vorba prin culturile spiritiste cum ca entitatile spirituale ar putea fi fotografiate, ba mai mult, altii au o rubrica pe site unde oricine poate sa le trimita “poze cu spirite” in scopul publicarii lor.

Uneori prostia si lipsa cunostintelor tehnice combinate cu o aura mistica, spirituala, pot genera asa ceva.

Acele cerculete din fotografii NU SUNT SPIRITE, stiu - doare sa ti se spuna adevarul dupa tu ce ti-ai format o realitate in jurul acelei idei. Toate cerculetele care apar in poze nu sunt altceva decat particule de dimensiuni foarte mici care sunt intr-o continua extensie in mediul din jurul nostru. Ele apar rotunde si cu “nucleu” foarte spiritual datorita reflectiei luminii in praf (fie ca e in aer, pe lentila sau pe senzor). In fotografiile facute de Mircea Badea nu poate fi nici urma de spirit, acele cerculete nu sunt altceva decat picaturi de apa (sesizati umiditatea ridicata) flashuite (adica batute de blit, lumina reflectata).

Forma in care niste spirite pot aparea e data de praful din atmosfera ori de praful de pe senzor sau lentile. In cazul meu acele cerculete se vad din cauza prafului de pe senzor, e drept - se vede doar cand e cu blit, asta datorita reflectiei puternice a luminii din palma mea (vezi pozele mai jos).

Eu pot sa “fotografiez spirite” oricand intr-o incapere intunecata cu un blit dat la maxim si o sensibilitate ridicata la senzor (un ISO1600).

E un deliciu sa crezi ca te uiti la niste poze cu spirite, in unii chiar exista un ecou interior la asemenea actiuni (le creste nivelul de spiritualitate, se armonizeaza, zilele lor devin din ce in ce mai roz) - insa asta e doar datorita auto-sugestiei (inconstienta in acest caz). Spun de auto-sugestie pentru ca atunci cand avem impresia ca ne uitam la niste poze cu spirite (in cazul asta nu e vorba de “niste”, sunt sute de poze expuse pe siteul ala unde “apar spirite”) ne creste automat speranta, iubirea fata de tot ce inseamna viata, frica de Dumnezeu (iar in cazul celor mai deschisi la minte, frica de propriul ego). Din pacate aceste cerculete nu sunt spirite.

Un spirit nu e un cerculet inert ori un cerculet care face miscari simple ce ii place sa fie fotografiat.

E drept, exista si fotografii unde ai fi gata sa juri ca acele cerculete sunt spirite (cum este aceasta de exemplu, o fotografie de la o inmormantare), insa ar putea fi vorba de o simpla coincidenta (asta ar spune mintea mea rationala), desi parerea mea e ca nu exista coincidente, totul e bine calculat si are un rost, pana si acest “spirit” care iese din trupul fara viata.

Spiritele nu se vor materializa niciodata sub forma unor cerculete. Inteligenta le-ar permite mai mult de atat.

Pentru a va demonstra ca eu am spirite in camera clickuiti urmatoarele linkuri:
spirite 1
spirite 2

(ignorati decorul)

Am fost la Salem.
Am decis sa ma duc si sa fac cunostinta cu lucruri si oameni noi. Salem e o biserica crestina, dar care legal nu apartine niciunei dogme. Ei cred cu tarie in Biblia actuala, adica aceea pe care oamenii o cunosc acum. Atmosfera din Salem e una foarte prietenoasa, dupa cum si ei afirma asta. Toate ideile de acolo sunt cladite pe citate din Biblie, Biblie pe care ei o considera cartea suprema.
E foarte dragut acolo, copiii au posibilitatea de a-si valorifica talentele (de exemplu sa invete sa cante la instrumente), de a-si face prieteni noi. Totul sta intr-o aura a puritatii, insa doar intr-o aura, in spatele mastilor aflandu-se oameni normali care nu inteleg prea multe (evident, nimeni nu intelege) si care cauta doar sa se simta bine, sa se ataseze.

Filozofia lor e una simpla: lauda-L si inchina-te la Dumnezeu.
Ei sustin ca pentru asta traim, ca dupa viata urmeaza judecata iar apoi Raiul sau Iadul. Aici nu rezonez deloc, sunt inca foarte egoist si nu ma pot supune unei Divinitati in public, strigand si cantand ori tinand mainile in sus. E cert, nu-s una din cele mai bisericoase persoane. Nu imi place ideea de Biserica ca o camera unde toti fac pe spiritualii, Biserica mea fiind natura.

Am auzit vorbindu-se despre experimentarea lui Dumnezeu. Nu am inteles prea bine la ce se refera experimentarea, ei afirma ca Dumnezeu le vorbeste prin Sfantul Duh, insa nu sunt vorbe, ci trairi. De retinut e faptul ca asa le vorbeste Dumnezeu si Budhistilor atunci cand ei ii consacra o actiune.

Salem e o Biserica simpatica, oameni inspirati si deschisi din punct de vedere social, insa din pacate exista o inchidere in ideile Biblice si ignoranta fata de tot ceea ce inseamna SPIRITUALITATE si nu seamana cu ideile lor.
O biserica pentru tineri care nu au visuri filozofice si care nu doresc sa afle realitatea asa cum e ea, ci cum e prezentata (doar) de Biblie.

Dumnezeu ne da ac si ata. Noi suntem singurii raspunzatori de noi, de pagubele care le producem, de defectele pe care le avem.

Asa cum experienta e capatata dupa foarte mult exercitiu, acuratetea cu care ne coasem destinele e data de evolutia noastra. Cu cat vom coase mai bine si mai inteligent, cu atat vom invata si metode noi de a face o haina mai rezistenta (caci o invatatura nu vine niciodata singura). Ace mai mari, mai noi si mai bune capatam atunci cand atingem nivele inalte de intelepciune.

O haina(un destin, altfel spus) poate fi cusuta de mai multi indivizi. Aici apare destinul colectiv si utilitatea fiecarei entitati intr-o misiune. De exemplul destinul unei tari e influentat de fiecare membru al sau, este evident faptul ca orice padure isi are uscaciunile sale, uscaciuni a caror slabiciune morala sau intelectuala, in cazul acesta, poate fi echilibrata de altii mai invatati.
Oamenii de aici sunt influentati de oamenii de dincolo. Prin legea atractiei atragem in jurul nostru entitatile care ne sunt asemanatoare si care ne pot ajuta pe sectoare diferite de viata. De exemplu daca ne place muzica de relaxare (chillout music) vom atrage in jurul nostru entitati si persoane care agreeaza acelasi stil muzical, facand cu aceste entitati schimburi de informatii si experienta (oamenii de rand facand asta intr-un mod inconstient)

Fiecare corp este singur, sufletul - niciodată.

Hermann Hesse

Boriska, entitate dupa Marte.
Merci lui Vlad pentru ca mi-a dat un link in care vorbea despre baiatul rus nascut in 1996 care pretinde ca ar fi o entitate care intr-o viata anterioara a trait pe Marte.
O aberatie, ar spune multi. Ca sa putem continua trebuie sa ignoram prostia. M-am uitat pe harta natala a baiatului si da, intr-adevar, era un “copil indigo” (dupa cum numesc cartile cu scop comercial pe entitatile evoluate) care s-a incarnat aici pentru a-si fixa niste probleme avute cu comunicarea (vezi Mercur rx, zeul Mercur in mitologia romana fiind responsabil de comunicatie, comunicare, socializare).

Vorbesc despre legea karmei care e foarte cunoscuta in mediile religioase din orient (Buddhism, Hinduism), karma care in occident e prejudiciata si defaimata de marile curente, fie ele religioase sau sociale. Crestinismul ar putea fi una din cele mai puternice sustinatoare a legii karmei (cautati pe net citate uitate in Biblia cenzurata legate de reincarnare), insa ingustimea si snobismul oamenilor de-alungul timpului a stirbit adevarata invatatura a lui Hristos si l-a transformat pe Dumnezeu intr-un batran cu barba care judeca, taie capete.

In umila mea parere, Dumnezeu iarta dar nu uita - asta in ideea ca Dumnezeu e o entitate care e asemanatoare noua si poate fi inteles de tot narodu (adica asa cum el e prezentat acum in religiile crestine). De ce iarta si nu uita?
Pentru ca, precum spuneam si data trecuta, orice cauza trebuie sa isi aiba efectul. E inadmisibil ca cineva care ia viata unei alte entitati spirituale (viata care e un privilegiu de a-si plati datoriile fata de ceilalti) si o trimite in mediul astral, sa scape nepdepsiit. Orice greseala trebuie pedepsita pentru ca asa e structura acestui univers. Suntem asemenea unor copii care daca nu se ard nu vor sti ca nu e voie sa puna mana pe aragaz. Ca sa invatam ceva, avem nevoie de practica. Nu ai cum sa devii un intelept cat timp nu esti expus la greutati, nu ai cum sa devii bogat cat timp nu investesti (timp, risc in caz de furt/crima, bani in caz de castiguri cinstite).

O sa va intrebati “bun, atunci care e treaba cu spovedania?”. Treaba cu spovedania e simpla. E o metoda veche de a da curaj oamenilor sa traisca in continuare (intre noi fie vorba, sa traisca in continuare sub dogma unui curent religios) stiind ca pacatele lor le sunt iertate.
Ulterior credeam ca spovedania are ca rol accelerarea aparitiilor efectelor, pentru ca “pacatele” sa fie echilibrate mai repede. Dupa cum spunea si un prieten, spovedania impiedica evoluatia si scrijeleste filozofii aberante in intelectul omului de rand. Atasamentul fata de ideile religioase, fata de dogma nu va elibera niciodata o entitate din lantul karmic, asta pentru ca incetineste trezirea si constientizarea existentei.

_{credits: James N. Brown}

Cand ziceam de pacate echilibrate ma refeream la ideea echilibrului in univers. Orice rau trebuie balansat cu un bine, si invers. Avem atatea dovezi in jurul nostru in ceea ce priveste legea echilibrului, insa multi nu dau importanta. Cele mai evidente exemple sunt alternanta zi-noapte (cat timp e zi, atat timp trebuie sa fie si noapte - da, stiu, sunt perioade in an cand ziua e mai mare ca noaptea, si invers - dar sa privim in adancuri… nu e cumva egala media de ore a zilelor cu media de ore a noptilor pe timpul unui an?), alternanta treaz-adormit (in cazul ideal, un om e echilibrat [din toate punctele de vedere] atunci cand doarme atata timp cat sta treaz), alternanta ras-plans (in profunda mea imaginatie, un om ar trebui sa rada atat cat plange , si invers.. desigur. De ce? Pentru ca avem nevoie de bucurie si de tristete, avem emotii, emotii care dpdv psihologic animalele cica nu le-ar avea) iar lista ar putea continua la nesfarsit.

Totul se invarte in jurul legii echilibrului. Imi dai un pumn in cap, eu(netics) te voi ignora, insa vei primi acel pumn din alta parte. Tu vei ramane pe 0(caci legea echilibrului isi va face efectul asupra ta, ca vrei, ca nu vrei), eu voi dobandi rabdare si intelepciune. Este?

Termenul “arderea karmei” e folosit in gruparile de yoghini/spirituali/religiosi si se refera la atragerea cat mai rapida a efectelor(dobandite in urma unor actiuni, desigur) care oricum va sa vie. Probabil putini stiu despre ce vorbesc. Tin minte ca erau zile cand afirmam mental ca vreau ca in ziua respectiva sa fiu victima a mai multor efecte a caror radacina e in trecut, zile care erau neobisnuite din punct de vedere al evenimentelor. (coincidente inexplicabile, intalniri cu oameni care aveau sa-mi marcheze starea, emotii mai profunde la constientizarea unei actiuni).

Am plecat de la Boriska, o entitate de lumina pe care o respect, atat pentru curajul avut in afirmarea unor chestii legate de planeta Marte, cat si pentru intelepciunea de care dispune.

Cu aceasta ocazie vreau sa amintesc si de Melfior Ra, o femeie speciala despre care o sa va povestesc altadata mai mult.

In ce masura ne putem influenta viitorul? Are cineva impresia ca haosul asta poate fi organizat?

Aud de la neinitiati tot felul de variante legate de destin, viitor. Exact ca si religia, oamenii trebuiesc speriati prin minciuni(sau adevaruri modificate) pentru a-i putea stapani si tine in frau. Omul cu “frica de Dumnezeu” nu se teme de reactiile unei cauze pe care el o intreprinde, ci se teme de puterea Divina care taie si spanzura. E oare Dumnezeu atat de crud?

Omul e ceva mai mult decat un mecanism imbecil care toata ziua functioneaza fara rost. Omul traieste in doua medii, unul interior si altul exterior. In cel interior el se foloseste de simboluri, iar in cel exterior de cuvinte, gesturi.

Cotrobescu spunea despre simboluri ca pot exprima informatia mai bine decat o explicatie rationala, simbolurile avand rolul de a transcende realitatea obiectiva, de a transmite mesajul de la inima la inima. O explicatie rationala poate fi oricand judecata si influentata de mediul exteior, insa o informatie stocata “in inima” se modifica extrem de greu(ba chiar deloc) [ex: vezi cazul fanaiticlor].

Omul gandeste in simboluri, in scene, scene care mai apoi sunt transformate in idei care pot fi intelese partial si de altii. Niciodata o idee generata de un om nu va fi inteleasa in adancurile ei de un altul.
Proverbele sunt de asemenea niste simboluri.

Revin la subiectul de baza, destinul. Nu exista predestinare. Exista doar rezonanta si lungime de unda. Atragi in jurul tau ceea ce esti, ceea ce doresti, sau ceea ce nu doresti - in functie de evolutia ta pana in momentul de fata. Orice scena imaginata va fi emisa si va ajunge la destinatie, iar in functie de disponibilitatea acesteia, va reactiona sau nu.

Felul in care gandesti, actionezi si reactionezi te influenteaza mai mult decat crezi. Pe langa faptul ca iti influentezi starea de spirit, risti sa le-o afectezi si celorlalti, fapt ce ar declansa o reactie ostila din partea lor.

Legea cauzei si efectului e o lege universala, conform ezoterismului. Aplicabilitatea acestei legi se observa din cele mai grosiere substraturi pana in cele mai subtile izvoare ale universului. Trage un pumn unui politist, dai cu o piatra dupa un caine, ia laptele din mana unui bebelus, striga in biserica cand e liniste, arunca substante mirositoare in aerul conditionat al unei companii, lauda-ti seful, multumeste-i pe cei din jur. Toate aceste actiuni vor dezlantui reactiuni(rele sau bune). E logic, e normal, e firesc. De ce nu s-ar aplica si in alte situatii si la o scara mai mare?

Un caz care imi vine acum in minte e oferirea unei sume de bani unui cersetor. E atat de ilogic ca aceasta lege a cauzei si efectului sa se aplice indirect?

Nu exista noroc si ghinion, asa cum nu exista coincidenta. Tot ceea ce ni se intampla este reactia actiunilor, gandurilor noastre.
Dumnezeu a creat Legea. Dumnezeu e moral, drept. M-ar tenta sa scriu si despre iertare, despre ce inseamna “iertare” de fapt si ce rol are spovedania. Dar despre “arderea karmei” vorbim cu alta ocazie, trebuie sa vad cum prinde eseul asta.