Stau si nu scriu nimic.
Sunt victima propriilor ganduri si manifestari, acum stau pedepsit de intuitie. Nimic nu ma inspira, totul e plafonat si nu stiu ce si cum sa va zic.

E ca si cum ai incerca sa fugi insa ai incatusate picioarele. Stii ca poti fugi, caci inainte o faceai, insa ceva te opreste, e bine totusi ca simti ca acel ceva candva se va rupe si vei putea alerga nestingherit prin campiile verzi ale propriului univers.

Am trecut prin niste zile in care am fost foarte irascibil, foarte nemultumit de tot ceea ce se intampla in jurul meu. Sper sa rezolv aceste probleme ale sistemului cat mai curand.
Problemele interioare se reflecta si in exterior, m-a apucat o raceala de o saptamana, am si zile cand tusesc (in rest sunt sanatos). Ceva nespus zace in mine, timpul ma va ajuta sa stiu ce, pana atunci el se va exterioriza sub forma unor tuse necontrolate.