Am pornit din casa in jurul orei 8. Aveam musafiri in camera mare, insa eu nu sunt o fire prea sociabila atunci cand vine vorba de persoane necunoscute, totusi, eu am parasit apartamentul si m-am dus inspre zona Nufarul. Traseul e acelasi de cand a inceput constructia Carrefour in spate la Lotus, constructie care mi-a obstructionat calea directa de acces catre centrul comercial.

Trebuie sa ocolesc de fiecare data un camion verde, un rablament imputit care nu face altceva decat sa-mi stea mie in drum, si sa am grija sa nu primesc vreo piatra in cap de la tiganii din zona. Mi s-a intamplat de cateva ori sa fiu tinta unor copii de tigani, insa cum eu sunt omul potrivit la timpul si locul potrivit, pietrele nu m-au atins deloc.
Masinile de tigani stateau cuminti aliniate pe marginea carosabilului proaspat renascut alaturi de cainii care nu pazeau nimic.

Bluza era incomoda, probabil m-am mai ingrasat de cand nu am mai mancat, iar cureaua din blugi era prea stransa, simteam o stare de inconfort. Fiecare geam era un prilej de a ma uita si de a-mi admira frumusetea faciala.
Aproape ca am ajuns in spate la Lotus, mergeam pe strada de la Elka si ma priveam in continuare in geamurile masinilor. Mi-am scos tricoul din blugi ca deja era enervant, a trebuit sa-l aranjez caci in spate dadea sa iasa pe sub bluza groasa si nasoala care o aveam pe mine.
Trecand de conductele imaginare, caci acum nu mai sunt acolo, am ocolit groapa imensa care a fost sapata pentru a turna fundatia Carrefour. S-au simtit deranjati baietii de la constructii ca tot veneau masini de taxi prin spatele magazinului, fapt ce a dus la montarea unei bariere exact la sosea.

Ajuns la bariera m-am intalnit cu Eugen, un tip spiritual, un suflet evoluat cu care nu am stiut ce sa comunic, probabil nu eram la fel de inspirat ca acum. Il asteptam pe Ovidiu, acest dandy venea fara nicio grija si fredonand melodii de rock, boem fiind. L-a salutat pe Eugen si pe baietii cu care acesta era (eu sunt un nesimtit, nu i-am salutat), a schimbat cateva vorbe si am mers mai departe.

Am intrat in Lotus. Pe un ghiveci de flori, caci am impresia ca acum e la moda sa faci din ghivece de flori artificale - banci, i-am zarit curul pe jumatate iesit al unei domnite.

Urmeaza apoi o perioada pe care o cenzurez.

Revin. Am intrat in Diverta, aproape fiecare expeditie prin Lotus are ca punct de oprire si Diverta, pentru a studia cartile, caci de cumparat nu am bani tot timpul. S-a revenit la ideea de raft singular pentru sectiunea de “Autoeducare”, asta dupa ce cateva zile(poate chiar o saptamana) era pus laolalta cu “Arta”. Cartile au coperti foarte tari si sunt foarte frumos tehnoredactate(cred ca asa ii zice), in special cele de la editura PUBLICA, insa si pretul e pe masura.

M-am intors acasa. Pe drum regretam faptul ca nu am castile la telefon pentru a asculta melodiile mele energizante, un gand satanic mi-a venit in minte - sa ascult la telefon fara casti, insa era un gest care depasea nivelul meu de penibilitate. Am preferat sa ascult cantarea stelelor si susurul tobelor de esapament.

Nu aveam energia necesara pentru a alerga, deseori alerg drumul spre casa scurtand astfel timpul si mentinandu-mi starea atletica de invidiat.

Va apreciez daca ati reusit sa cititi asta pana la capat. Voiam sa va demonstrez cat de multe lucruri se pot vedea in decursul a doua ore si cat mult se poate scrie la un rezumat. Acesta este si un exercitiu pentru spirit, orice incercare de aducere aminte a unui eveniment (in special a evenimentelor petrecute in ziua ce tocmai s-a incheiat) “tonifica” atentia secundara si sporeste atentia la detaliile care constituie de fapt viata.