Seara ce tocmai a trecut a fost una din acele seri in care nu am cu cine merge afara. In astfel de seri prefer sa ma duc in zone pe care le iubesc si pe care le respect din copilarie - in gara. Imi plac sinele, trenurile si garile atat de mult incat as fi in stare sa recunosc ca unul din visele mele din copilarie era sa fiu mecanic pe locomotiva.

Era foarte tare cand eram mic, calatoream destul de mult cu trenul, mai ales atunci cand mergeam la mare si, desi nu puteam, incercam totusi sa stau treaz noaptea si sa privesc pe geam. Imi aduc aminte cu exactitate diminetile racoroase de vara cand calatoream cu trenul si ieseam pe holul ingust, eram pe langa Bucuresti, insa de acolo pana la mare timpul trecea foarte repede. Culturile de floarea soarelui erau imediat observate cand treceam zona Fetesti-Cernavoda, zona in care era de admirat si frumusetea arhitecturala a podurilor, dar eu nu imi amintesc decat ca mergeam mai mult timp pe un pod lung.

Mi-am luat produsele care ma vor omori intr-o zi, de la McDonald’s, si m-am dus in gara. Am mai povestit de serile mele pierdute prin gara si cand aveam bynetics.
Mancam linistit pe una din multiplele banci jegoase, calatorii din trenul personal Cluj Napoca - Oradea tocmai coboreau si se uitau, cred, ciudat la mine. Mancam ca un slab infometat cei 3 hamburgeri, o portie mare de cartofi si un lipton mare.

Ah da, voi stiati ca atungi cand trenul ajunge la capatul liniei este verificat de 5 oameni care, paradoxal, fac vreo 3 ture dintr-un capat in celalalt al trenului doar ca sa inchida toate geamurile, sa verifice daca nu au ramas oameni in compartimente, sa se uite daca sunt mizerii pe jos, sa curete pe jos, sa inchida usile?
Eu n-am stiut, credeam ca asta trebuie sa se intample in depou, nu in gara, sub ochii copiilor care stau cuminti pe banca si-si mananca hamburgerii fericiti.

Nu pot sa inteleg rostul gardurilor de separatie dintre liniile de tramvai din statia de la gara mare. Chiar trebuie sa ma cracesc tot timpul ca sa trec dintr-o parte intr-alta atunci cand vine un tramvai?

De fiecare data cand am circulat cu tramvaiul 44, in drumul sau spre depou - caci de fapt tramvaiul 44 face tura Borsului, am intalnit oameni beti sau drogati.

Am pierdut legatura cu noul tramvai, nu m-am mai dat cu el de cateva zile. As vrea sa ma dau iar, asta pentru a-i verifica conditia.

Revenind la gara. Mi-am mancat ce aveam de mancat si apoi mi-am consumat 25 de minute din viata vorbind cu o buna iubita de a mea la telefon. Felinarele imi faceau cu ochiul din departarile depoului.
Daca in timp ce eram in gara, si vorbeam la telefon, cerul era senin si se zareau marile stele din constelatia Orion, cand am parcurs celebra distanta Cantemir-Velenta, parca cerul nu mai era atat de fericit - “Am stat si m-am gandit, oi fi eu de vina? Ba, dar eu nu am nimic, cum sa fiu eu?”. Sec, insa totul va deveni suculent cand imaginatia voastra va calatori dincolo de gardul de beton care-i separa pe bine-dispusii ce cantau “Pusca si cureaua lata” de mine. M-am oprit si am sarit, poate-poate reusesc sa-i vad. Dar nu.. nu i-am vazut, in schimb m-a vazut pe mine un batran care era la 25 de metri in fata. Avea o caciula alba in cap si parea ca merge spre casa, cand am trecut pe langa el s-a oprit si s-a uitat mai atent la mine. Mersul meu de smecher cu pasi mari si grabiti era prea rapid pentru inelul sau de focus, astfel m-am pierdut in profunzimea de camp.

M-am ferit de boul care mai apoi nu a semnalizat cand a schimbat directia de mers, avea numar de Romania. Un alt tip - singur in masina - a trecut pe langa mine si a semnalizat intentia de schimbare a directiei de mers atunci cand a luat-o spre dreapta, asta avea numar de Franta, dar nicio sansa sa fie Francez. Daca era Francez, ce sa caute el in Velenta?

Am ajuns acasa. M-am enervat iar pe gunoiul asta de monitor. Niciodata nu se porneste din prima, cred ca trebuie sa tot apas pe buton de 20 de ori (e o problema la tubul catodic presupun, daca e careva cu electronica si a ajuns la randul asta il rog sa-mi dea niste sfaturi - adica unde sa-l lovesc si cat de tare, ca sa-si revina) pana sa pocneasca de tot.

Am intrat iar pe “mess”, pe cele 2 forumuri pe care activez in prezent, pe pagina de statistici a traficului meu, pe mail si am deschis programul de astrograme(asta e tot timpul deschis, ce tare! acum constientizez pentru prima data obiceiul asta. mi-e frica sa nu dispara acum).

M-am prostit iar si m-am apucat de administrat servere de Counter-Strike, asta pentru atunci cand ma trezesc si nu am cu cine socializa.